Sindromul 25 la băieți

Astăzi îmi asmut penița „Castigat ridendo mores” asupra unor persoane care tind să facă foarte multă nedreptate celor din jurul lor. Nu că m-aș afla în sala de judecată, ci pur și simplu într-un studiu de caz în care observ și notez.

În ultimii ani am detectat un tipar comportamental la unii bărbați, acesta se extinde undeva în marja vârstei de 22-27 de ani, gloata afectată a beneficiat de realizări academice reduse (cel mult o facultate primară de duzină, iar în cel mai comun caz băieții respectivi n-au bacul luat pe motiv că e sistemul absurd cu ei). În tiparul ăsta comportamental se încadrează o parte semnificativă a băiețașilor de cartier și nu numai. În general, oamenii ăștia încă tind să locuiască cu părinții și se îndreaptă spre nicăieri, arzându-și zilele făcând nimicuri.

L-am numit sindromul 25 pentru că, în jurul vârstei de 25 de ani se ajunge la un apogeu al sinelui la persoanele respective.

Ca să înțelegeți de ce mi-au atras atenția oamenii ăștia, vă zic doar atât: „mulți, dar proști!”. Iar cu genul ăsta de gloată nu te joci, pentru că te articulează. Iar mai mult, ca fetișoară proaspăt ieșită de sub tutela mamei, tinzi să tragi la genul ăsta de băieți și să-i crezi pe cuvânt că sunt ceea ce propovăduiesc că sunt. Mai târziu îți dai seama că ți-ai pierdut ani de zile învârtind băieți din ăștia și că nu ți-a adus decât necazuri în viață.

Un băiat cu sindromul 25 se îmbracă într-o aură de înțelepciune autodeclarată și de stimă de sine pe care nu poți s-o atingi nici cu prăjina. Îți umple capul cu povești glorioase despre trecut și despre cum el a ajuns la adevărul universal pe care tu, puștiulică, mai ai de păpat până acolo, îți zice tati pe cuvânt. Să ajungi tu la 25 de ani să vezi cum gândești atunci, viața e grea, dar tu nu știi din astea.

Evident că puicuțele trag la băieți din ăștia „super maturizați” și „trecuți prin viață” care „știu ei” ce-s alea greutăți. E aproximativ un fapt, cam cât poate fi psihologia de factuală. În arta seducției există o tehnică numită fracționare. E bazată pe un principiu freudian și pe o chichiță din capul femeii. Aceasta este inevitabil dată pe spate de alternanța dintre nenorocire și romantism. Nu e doar enunțarea unor povești cu final trist ca mijloc de empatie, tehnica poate fi utilizată cu larghețe. Iar când băieții ăștia bagă romanțe de cartier după ce-ți zic cât de grea e viața și cât de mahări erau ei cândva în tinerețile lor e cam același lucru. Găinile tind să pice pe capete la faza asta.

Mai mult, oamenii ăștia au niște idealuri feminine fantastice, dar numai în teorie. În teorie vor toți femei frumoase, deștepte, de casă, etc, fiind foarte convinși că merită genul ăsta de femei. În practică, sfârșesc cu fetișoare cam sărace cu duhul sau cu pițipoance de-a dreptul. Unii din ei se resemnează cu faptul că asta atrag, alții se frustrează și se bat cu pumnu-n piept că oricum relația asta cu miss piți nu e o chestie serioasă… e așa, de plictiseală.

Cam 95% din prietenii mei obișnuiau să fie băieți care cam aveau în jurul vârstei de 25 sau mai mult. Din apropiat în apropiat, am cunoscut teribil de mulți tipi cu sindromul 25, dar am cunoscut și băieți de casă. În mod inevitabil am avut parte de ciocniri spectaculoase între orgoliul lor de oameni care știu ce-i viața și orgoliul meu de persoană cu pretenții de erudit. Asta pentru că tipii ăștia se pișă pe cărțile pe care le-ai citit, pe toate studiile tale și tot ce-ai adunat din greu, că ei știu mai bine. Unul chiar mi-a recomandat să-mi dau foc la bibliotecă, pentru că mi-a înbuibat capul numai cu prostii inutile. Altul a pretins că știe mai bine care-i treaba cu viața citind bloguri obscure decât știu eu citind cărți consacrate pe bandă rulantă. Nu-i vorba că te superi, dar la gafe din astea rămâi mai prost ca ei.

La cât de mulți sunt, nici nu prea ai cum să-i eviți… decât dacă te izolezi complet. Întotdeauna o amică bună de-a ta o să fie în limbă după unul din ăsta, sau un tovarăș apropiat de-al tău va avea un anturaj perpetuu de tipi din ăștia care fac laba-n cerc că ei s-au ajuns în viață și că restul sunt niște spălați pe creier.

Îi salut pe ăștia care s-au simțit în cele de mai sus. Tipilor, nu păreți ok.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s