Întoarcerea în geneză a zeului Futerman (III)

Întoarcerea în geneză a zeului Futerman

Fi-voi al sorţii monstru acum pentru-a treia oară,

Deus ex Machina-n lacrimi şi-n râs, să vă cânt epopeea amară

A zeului Futerman cel renumit pentru-a sa suliţă-minune,

Cel ce de soartă obidit păzeşte-astfel a iadului genune,

El, cu-al său falus celebrat încearcă a focului ispită

Dar al infernului adânc i-o întoarce spre-a sa inimă rănită.

„De când mi-s zeu cu sula tare am futut şi-am răsfutut

Regi, regine, chiar şi-armate, creaturi, dar e prea mult

Deşi sunt zeu acum, prin ale mele vene acelaşi sânge curge –

Mizer, îl simt cum circulă, şi inima mi-o frânge.

Ce rost să aibă-acum al meu pom dumnezeiesc,

Când numai pentru drag de piersici ajuns-am să trăiesc?”

Grăiesc „Deci, om tu vrei din nou să fii, să rătăceşti prin lume?”

„Numai atât.”, îmi zâmbi Futerman, scuturând-o anume.

„Prin rai trecut-ai tu când ai trăit apoteoza,

În iad du-te de te-afundă, ca să-ţi găseşti geneza.

Şi aminteşte-ţi, doară, că soarta nu stă niciodată-n calea ta

Ci-n cârcă-ţi cântă pân’ la moarte, a ta Deus ex Machina.”

Având a mea încuviinţare, pe sulă-ncălecă dindată

Iar dinspre-ale iadului porţi încep s-aud câinii cum latră

Şi se-neacă fiecare cu-al lui Zahar pom, amuţind.

Cu satisfacţia pe chip şi cu-a sa sulă-nsângerată clocotind,

Mergea el mai departe, văzând pe draci trântind cazanele

Dracii doar ce priveau spre el şi rămâneau precum icoanele.

Ocol dădu Zahar cu pula ardentei zone cele-ntinse,

De pe pământ, de prin cazane, pe toţii demonii el îi strânse

Şi îi zdrobi într-o clipită cu a sa sulă maiestuoasă,

Iar alor draci maţe zburară-ntr-o furtună dezastruoasă.

Rând pe rând se revelau ale infernului cadrane,

Nouă la număr, ca să strângă şapte păcate umane.

Mâniat fiind Futerman, luă cercurile-n ştromeleag,

Vrând să le-mprăştie pe glie, în al vântului vileag.

Un bătrân demon se-arată-n faţa zeului Zahar

„Stai, tinere zeu”, îi zise, „nu voi să-ţi fiu adeversar!

„Lucifer sunt, din rai fost-am izgonit de-al creştinilor zeu

C-am îndrăznit s-aduc raţiune, ei m-au transformat în zmeu.”

„Sunt morţi cu toţii zeii, cu sula-mi pe toţi i-am ucis!

La ordinele sorţilor acum am devenit proscris.

Caut pe Creator, să mă transforme cum eram cândva,

Pe vremea când orice călcam mai valora ceva.”

Nălucă zmeul se făcu şi-n fum el se-mprăştia

În marele tartar lugubru pământul iarăşi se căsca

Iar al Creaţiei mistic viers începe-a se revela.

Astfel începu colocviul dintre ochi şi lupul sur

Izolaţi fiind şi de soartă, totul amuţi în jur

Ex Machina mi-s, dar pe Zahar nu-l mai aud

De sorţi şi fraţi s-a lepădat în felul cel mai crud

Deşi nu-l simt şi duşi au fost cei doi lăsându-mă-n pustiu

Inima-mi strâng şi nu privesc, şi-ncep să cânt într-un târziu

Finalul acestei poveşti îndrăznesc să nu-l mai ştiu.

(C.G. pentru F.Z., „Întoarcerea în geneză a zeului Futerman”, 22.03.2015)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s