S-a legalizat mariajul gay în SUA şi ce înseamnă asta pentru noi, românii

S-a legalizat mariajul gay în toate cele 50 de state unite ale Americii iar internetul vuieşte de chestia asta de câteva zile. E bine pentru voi, băieţi gay din America! E ok să vă bucuraţi că acum vă puteţi juca şi cu altfel de inele.

Ceea ce nu înţeleg este amploarea pozelor de perpetuare a veştii respective în România. De ce o grămadă de lume îşi trage poză de profil în dungi de curcubeu. Chestia asta mi se pare uluitor de tâmpită din câteva motive de bun simţ:

  1. Nu trăiţi în America, şi probabil n-aţi fost marcaţi în mod relevant de vreun gheiuţ în toată viaţa voastră. Sunt ţări mai apropiate în Europa care au legalizat acum mulţi ani mariajul gay. Pentru alea de ce nu se bucură nimeni? Doar pentru că n-au adoptat măsura asta după ce s-a inventat aplicaţia cu filtru curcubeu pentru facebook?
  2. Răspândirea veştii ăsteia prin poze de încurajare după aprobarea legii respective e ca şi cum te-ai apuca să faci publicitate despre cum te bucuri că nu mai e foamete în Ghana imediat după ce foametea a fost eradicată complet. Adică super util. Dar sigur, fiţi rebeli şi unici, e o lume liberă.

Poate că unii din voi aveţi impresia că printr-un astfel de sprijin o să se extindă miraculos fenomenul de acceptare a oamenilor gay. Ghiciţi ce, nu aşa merg lucrurile. Faptul că acum gheiuţii pot face schimb de inele în toate statele unite nu-i scuteşte de la oprimarea generală de care aveau parte şi până acum, oriunde în lume. Întotdeauna o să fie un gigi homofob pe acolo care urăşte gheiuţii şi care-şi educă plozii în spiritul homofobiei, mereu pregătit cu o rangă sau ceva ca să-i capseze pe gheiuţii pupăcioşi, orice-ar zice legea despre asta. Şi acum, la mai bine de 100 de ani de la aproximativa de acordare a drepturilor extensive femeii, încă mai există misogini. Sau tot aşa cu negrii din America sau de pe unde mai sunt ei oprimaţi. Sau chiar la noi, cu ţiganii care au cetăţenie română, şi chiar niţele extra drepturi pentru etnia lor rromă. Cu toţii avem sau am avut prietenul ăla care mereu strânge din dinţi când vede un ţigan pentru că vrea să-l bată, aşa.. pentru simplul fapt că nu suportă ciorile.

Până una alta, la noi nici nu a trecut legea concubinajului, darămite cea a mariajului homosexual. Cu toate campaniile astea şi votatul ăsta şi corupţia aia intangibilă în schemă piramidală, românaşul are doar o aparentă putere de decizie. După cum ne spune şi istoria noastră, trebuie să se verse niţel sânge ca să se schimbe ceva, măcar în aparenţă. Dar poate că totuşi mariajul homo devine brusc un moft de care ne putem lipsi dacă trebuie să punem osul la treabă pentru el şi-n România.